x Artificii pe tavan x

Dar e atât de dureros şi greu să nu crezi în fericire. Pentru cei mulţi, fericirea ajunge chiar un sens dat existenţei. Cu atât mai rău pentru ei. Fericirea nu poate fi cunoscută, valorificată şi stăpânită decât după ce te-ai îndoit de ea.

Iată ce simt: că sunt ridicată din mine şi izbită de colţuri dureroase, şi lăsată iar în suflet, şi iară înălţată. Şi nu ştiu nimic altceva, şi nimic nu înţeleg.

Cărţile te silesc să-ţi pierzi inteligent timpul. Şi, totuşi, această pierdere inteligentă nu e mai puţin absurdă, prin faptul că te consumă şi te înstrăinează.

Eu stiu ce se petrece cu mine: sunt sentimentală. Zadarnic incerc sa ma ascund. Sunt sentimentală ca orice altă adolescentă. Pentru ca, altminteri, n-asi fi acum intristată. N-am nici un motiv sa fiu intristată.

Sufletul meu e aspru. Vointa mea e absurda, dar e o vointa trainica, formidabila, care apasa si inabusa totul in calea sa.